joi, 6 octombrie 2011
luni, 28 februarie 2011
Parintele Justin Pirvu
Parintele Justin Parvu da primul interviu dupa ce a fost acuzat de legionarism: “Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului!”
asistăm la o pasivitate generală şi la o paralizie a voinţei poporului român, încât aproape nu mai este nicio reacţie, nici atitudine faţă de toate aceste bombardamente anticreştine. Cum se explică acest fapt? Asta şi pentru că sărmanul popor nu mai ştie ce să creadă, nu mai are încredere în niciun lider politic, în niciun formator de opinie, nici în Presă sau televiziune
naturiste, pe motiv ca au efecte adverse
de toxică, initium, în culturile de cartof, ceapă, roşii şi alte legume, fără niciun fel de testare. Este o măsură de distrugere a omului cum mai spuneam. Iar românul nostru nu deschide gura, acceptă încă şi ca pe ceva bun, aşa în inconştienţa şi prostia lui. El mănâncă tot ce i se oferă pe piaţă. Dacă ar pune otravă la pliculeţe şi pe aceea ar manca-o. Îmi amintesc în ’44 când au venit ruşii cu porumbul ăsta furajer, aparent mai frumos şi cu nişte grăunţe mai mari. Şi ţăranul nostru a aruncat porumbul moldovenesc, care era dulce şi mult mai sănătos. Şi a venit porumbul acesta furajer rusesc şi a înlocuit tot porumbul nostru, fără să grăiască unul ceva. Ţăranul nostru se uita şi se minuna: A, păi uite, măi, ăsta e porumb adevărat! Dar nu este o problemă asta aşa de mare dacă nu mai găsim plante medicinale în farmacii, că şi aşa numai sănătoase şi medicinale nu erau – că românul nostru ştie să culeagă şi singur de pe la ţară, de pe câmp, muşeţel, pătlagină şi usturoi. E bine să ne învăţăm să nu mai primim otrăvurile lor din medicamente, ci să căutăm să ne tratăm noi singuri, prin ierburile şi rădăcinile pe care le-a lăsat Dumnezeu. Pentru că nu am voie să mă sinucid, bineştiind că multe din medicamentele şi alimentele lor sunt pline de otravă. În cele din urmă vă urăm şi noi Mulţi ani sănătoşi şi de acum înainte, odată cu împlinirea vârstei de 92 de ani şi dacă ne puteţi spune cum simţiţi acest an al sfinţiei voastre faţă de ceilalţi? Ei, maică, anii grei pentru mine au trecut. Anii bătrâneţii care mi s-au adăugat, au însemnat durerile şi necazurile acestui popor. Dacă tu nu te gândeşti doar pentru tine, atunci ajungi să te confunzi cu nevoile şi greutăţile aproapelui. Aşa că eu chiar dacă sunt la 92 de ani, trăiesc totodată vârsta celui de lângă mine, fie că sunt 25 de ani, fie că sunt 45 de ani. Şi anii pentru mine nu mai sunt ani… Noi dirijăm timpul în raport cu nevoinţa noastră faţă de Dumnezeu. Sfârşitul lumii este sfârşitul nostru, pentru că păcatele noastre cheamă mai degrabă mânia lui Dumnezeu. Şi cu cât te nevoieşti mai mult pentru celălalt, cu atât eşti mai tânărşi nu există o testare a plantei la nivelul populaţiei, dar în schimb ei introduc o substanţă extrem realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere moşiile, averile. Bine, dar salariile medicilor acum sunt foarte mici… Ei, medicul acum e ca şi popa. Are el salariul mic, dar are şi salariul mare, pe care îl ia din buzunarele necăjitului, şi se îmbogăţeşte fără să aibă el salariul mare. Medicul nostru de azi nu mai are spiritul sacrificiului. Acum, pentru că au salariile mici, dau bir cu fugiţii în străinătate, unde să câştige mai mult, dar până la urmă şi statele occidentale vor ajunge la starea în care ne aflăm noi, nu va mai dura mult nici la ei, pentru că are grijă socialismul european de realizarea acestui plan. Sistemul a lucrat ca pe ţăran să îl tâmpească, iar pe intelectual să îl compromită. Păi capacitatea ruşilor de inteligenţă este foarte redusă, datorită alcoolului cu care au fost „hrăniţi” de către comunişti. Că dacă îi întrebai unde e Berlinul, îţi spuneau: „aici, după deal”. Copiii de beţivi ajung, sărmanii, majoritatea nişte analfabeţi, reduşi mintal. Medicul a şi fost un factor prin care Sistemul şi-a realizat şi își realizează în continuare lucrarea satanică de decimare a populației prin vaccinuri şi alte otrăvuri chimicale. Această calitate de toleranţă a avut-o românul dintotdeauna sau e recent dobândită? Măi, nici vorbă, nu era românul nostru aşa. Păi Ştefan cel Mare a avut luptători din aceștia? Toleranţa a pătruns prin secolul 18 când a început omul să se degradeze moral, prin influenţa masonilor care au pus ochii pe frumuseţea aceasta a ţării noastre şi care au făcut orice au putut să ne dezmoştenească de bogăția Ortodoxiei. Bunătatea ţăranului a dat greş aici, pentru că nu şi-au dat seama ce înseamnă să vină un străin în ţara ta. Iar tinerii care au încercat să orienteze poporul în perioada asta ’22 – ’44 , să îl pună pe un drum bun, au fost denigraţi, ucişi de marea familie masonică carolingiană (Carol al II-lea). Atât răsăritenii cât şi occidentalii au fost nişte persecutori puternici ai ideii româneşti, ai neamului nostru. Şi azi când aud occidentalii de poporul român, e ca şi cum auzi de un călugăr din Petru Vodă. Se duce un călugăr din Petru Vodă undeva şi îl întreabă de unde este – „Aaaa… de la Petru Vodă”? Îţi întoarce spatele şi pleacă. Poporul este bine prelucrat mai întâi în şcoală, apoi în armată, şedinţe şi conferinţe prin care îţi aplicau o educaţie de aşa manieră încât nu puteai să mai vezi altfel decât ca un membru de partid. Nu crezi în nimic decât în ce îţi spune Partidul. Partidul gândea, Partidul conducea, Partidul era totul în viaţa poporului român. Acum intelectualii noştri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în staţiuni, în străinătate… şi nu mai au ei timp să ia atitudini de apărarea a neamului şi astfel ajung şi ţăranul şi intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma cărora ei trăiesc. Dar cum poate totuşi un intelectual, care vrea să își depăşească condiţia asta mizeră, să iasă din ea? Nu poate ieşi decât dacă are o elită intelectuală conducătoare, dar cu aşa paraziţi de conducători paraziți ies şi subalternii, medici sau primari, sau învăţători. Mai ales că nu e uşor să conduci poporul român, pentru că el are o rădăcină ortodoxă şi o sensibilitate aparte; tipicul masoneriei nu se aplică la poporul român cu o cultură şi spiritualitate atât de complexe şi bogate. Ca şi altădată, omul e cumpărat, condus de simţul de slugărnicie. Faţă de alte popoare românul nostru are o figură de amărât, chircit; unde îl vezi – stă cu pălăria în mâna şi cu capul de supus se închină la d-l secretar, la d-l primar, cu plecăciune până la pământ. Dar această slugărnicie s-a imprimat şi în viaţa bisericească. Păi grecul stă cu mâinile la spate şi aşa se uită şi la preşedinte şi la mitropolit, nu se pleacă chiar ca o slugă. A fi slugarnic nu înseamnă că respecţi Biserica. Respecţi Biserica dar cu demnitate, nu înseamnă să devii o râmă să lingi toate cizmele. Când am mers cu câţiva români în Sfântul Munte să ne închinăm la icoane, păi făceam metanii mari la fiecare icoană, cu trei închinăciuni în mijlocul bisericii, apoi sărutam mâna la stareţ, aşa cum se face la noi – se uitau foarte miraţi grecii la noi. Ei se închinau mai degajaţi şi nici vorbă să se ducă la stareţ, să se întoarcă înapoi. Noi suntem aici sub influenţa asta slavonească ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu „smerenia”. Această aşa-zisă smerenie a luat naştere în urma terorii. Pe noi ne caracterizează acum frica şi ateismul. Românul nostru ştie să mai facă doar bancuri. Îmi povestea un cetăţean aici un banc ce circulă prin popor. Cică: „Un anume preşedinte merge să consulte o vrăjitoare. Vrăjitoarea închide ochii şi îi spune: - Vă văd trecând pe un bulevard foarte mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.
- Preşedintele zâmbeşte şi o întreabă: - Deci mulţimea este fericită? - Da, ca niciodată! - Şi oamenii aleargă după …maşină? - Da, aleargă în jurul mașinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte dificil să facă loc mașinii. - Sunt şi oameni care poartă drapele? - Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun. - Chiar aşa? Şi oamenii strigă, cântă? - Da, oamenii strigă fraze de speranță: Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine! Poporul este în sărbătoare. - Şi eu, eu cum reacționez la toate astea?
- Nu pot sa vad! Coşciugul este închis”. Ei, cam aşa se amăgeşte bietul român, cu un banc, cu o glumă, dar să facă el ceva concret, o faptă eroică – nu. Şi cei în care mai zvâcneşte încă o viţă de român, o viţă nobilă, cum pot depăşi această frică şi să îi poată mobiliza şi pe ceilalţi? Nu se poate mobiliza acum nimic, pentru că nu ai ajuns nici măcar până acasă şi ei te-au şi depistat ce lucrezi şi ce vrei să faci tu. Ce era securitatea altădată şi ce este acum, vă daţi seama cu mult mai avansată. Nu are cine să se opună acum partidului, atâta vreme cât copiii celor ce ar avea un cuvânt de spus sunt în Germania, în Franţa, studiază, burse, toate pe seama poporului român… Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el? Nu îl primim deloc. Nu semnaţi pentru el, ci îl trimiteţi prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă. Dar de ce credeţi, părinte, că persecuţia asta electronică este mai antihristică decât celelalte persecuţii păgâne, în care te obligau să te închini şi la idoli? Pentru că şi viclenia vrăjmaşului e mai mare conform cu vremurile în care trăim. El are mii de ani de experienţă şi e normal să îşi desăvârşească metodele de ispitire a lumii. Toate fenomenele care se aplică în istoria omenirii sunt în raport cu gradul de civilizaţie al omului. Observaţi acum la ce nivel de cunoaştere a ajuns ştiinţa, după cum s-a dezvoltat tehnica. Cu cât e mai performantă tehnica oamenilor, cu atât şi persecuţia este mai ascuţită şi mai subtilă. Şi pe oamenii aştia îi vad ca pe nişte slugi ale satanei şi eu aşa şi cred – cei care folosesc tehnica asta în rău, în defavoarea omului, sunt nişte înaintemergători ai lui antihrist. Nu vedeţi cum au ştiut să protesteze grecii în jur de 15 mii de oameni împotriva actelor cu cip, şi numai pentru faptul că ulterior, oricând ei pot adăuga la acele informaţii din cip şi cifra 666? Măi, eu am visat acum într-o noapte, după ce am venit de la Sfânta Liturghie, la o jumătate de oră după ce adormisem, şi am avut trei vise la rând chinuitoare cum erau pecetluiţi oamenii de către slujitorii lui antihrist. Îi adunau de pe stradă şi într-un laborator al lor îi pecetluiau forţat cu un cip electronic de mărimea unui sâmbure de prună. Bineînţeles că nu trebuie să dăm crezare viselor. Dar vedeam un lucru foarte interesant – cei care erau câte doi sau mai mulţi la un loc reuşeau să scape să rămână nepecetluiţi, dar cei care erau singuri, erau uşor răpiţi şi pecetluiţi. Şi spun aceasta, nu că sunt eu vizionar – nici vorbă! – cred însă că dacă vom crea o unitate duhovnicească şi ne vom opune împreună, Domnul îşi va face milă cu noi. Pentru că singuri nu vom rezista şi de aceea ei şi urmăresc să ne dezbine unul de altul. Dragostea şi rugăciunea vor avea multă putere şi tehnica lor va deveni neputincioasă, după cum spune şi Domnul în Evanghelie: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”(Mt. 18:20). Ei folosesc acum şi mijloace hipnotice. Nu vedeţi cum tehnica asta îl face pe om să nu mai poată dormi, să nu mai poată judeca, să obosească foarte repede? Această tehnică asupra psihicului uman are efect mai puternic decât alcoolul, e un drog periculos.
Consideraţi că pecetluirea este aproape? Pecetluirea nu este chiar aproape, dar nici prea departe. Oamenii trăiesc acum într-un confort şi ateism, încât beau, mănâncă şi nu îi mai interesează de îi judecă Dumnezeu sau nu. Ei fac glume şi se amuză – ei, astea sunt poveşti popeşti. Dar nu este aşa. Tot ce s-a scris în Scriptură trebuie să se împlinească negreşit şi sunt evidente toate aceste fenomene premergătoare. Lumea a ajuns la culmea desfrâului şi imoralităţii, încât homosexualii şi criminalii au ajuns modelele societăţii. Eu văd că şi mentalitatea copilului este foarte mult schimbată, pentru că mamele îşi lasă copiii să petreacă foarte mult timp la calculator şi la televizor, care îi transformă pe bieţii copii în nişte monştri. Îmi povestea o mamă aici că băieţelul ei de patru ani, după ce a venit de afară de la joacă, îi spune mamei: Păi, mămică, eu am să iau pe Anişoara. Păi unde auzeai aşa ceva pe vremea mea? Nu se pomenea aşa ceva. Structura sufletească şi organică a copilului nu este pentru această tehnică satanică, că îl distrugi pe el la anii ăştia. Nu vedeţi chipul unui copil curat, sănătos, cu o educaţie creştină – cât de frumos arată şi ce judecată are? Dar ia-l dintr-o familie de desfrânaţi, de răutăcioşi – parcă şi copilul arată ca un monstru. Viaţa tehnică naşte monştri. Părinte, dar celor care vor fi pecetluiţi forţat li se socoteşte lepădare? Foarte puţini vor scăpa nepecetluiţi, dar dacă vom fi pecetluiţi cu forţa nu noi vom răspunde, ci ei. Important e să nu cedezi şi să ştii să mori martir. Asta este important. Şi cum înveţi să mori martir? Nu te supui la niciun soi de încercare. Dar aici are un rol şi partea spirituală. Cu cât eşti mai pregătit duhovniceşte, şi raţiunea îţi va fi mai puţin atinsă sau degradată, şi vei avea şi puterea de mărturisire. Toată viaţa creştinului trebuie să fie o pregătire pentru a şti să moară martir. Dacă vă uitaţi la copii veţi vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea lui Dumnezeu. Întrebam aici un copil mic: ce vrei să te faci tu când vei fi mare? Şi el îmi răspunde: Sfânt vreau să mă fac! Copilul are sădit în el această forţă de a-şi desăvârşi sufletul. De la copii trebuie să învăţăm foarte mult cum să fim, „căci ca unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. „Până nu veţi fi ca aceştia nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – adică cu sufletul curat, cu curaj şi naturaleţe. Copilul este aşa de nevinovat că pentru el totul este sfânt. Cum vă explicaţi faptul că noi, pe măsură ce avansăm în cunoaştere, ne îndepărtăm de Dumnezeu, când de fapt cunoaşterea ar trebui să ne apropie? Asta e valabil pentru cei slabi, care mai mult se afundă în cunoaştere, pentru că nu au smerenie, cercetează cu mândrie. Trebuie să ne temem pururi să nu ne părăsească Dumnezeu şi să nu cădem în mrejele vrăjmaşului. Fără această frică sfântă de Dumnezeu cădem în înşelările minţii noastre. Să ne îngrijim să nu slăbească puterea noastră sufletească şi să nu cădem pradă răului. Părinte, sunt unele persoane care se îndoiesc de această realitate a cipului, şi consideră că dacă cipul ar fi cu adevărat o problemă aşa gravă de mântuire, Dumnezeu ar lucra prin sfinţii săi şi ar vesti oamenilor exact ce să facă, cu argumente clare şi fără îndoială, că nu lasă Dumnezeu Biserica Lui fără povăţuire.
Eu consider că acesta însuşi e un semn că sfârşitul este aproape, prin faptul că nu mai avem proroci şi apărători sfinţi ai adevărului ortodox. Este o lipsă de povăţuitori, predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut. Nu, acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul, nu după cum îi spune Duhul. Mai are el habar de Duhul? Păi cum să mai lucreze aşa Dumnezeu, prin astfel de capi stricaţi? Ei dansează şi cu musulmanii şi cu ereticii şi vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei. Dar bietul om cade pradă tuturor minciunilor. Cum vedeţi această măsură a Uniunii Europene, şi implicit a Guvernului, prin care ni se scot din farmacii plantele şi medicamentele au protestat împotriva regimului inuman sanitar prin care Ministerul Sănătăţii desfiinţează sute de spitale, introducând în schimb cardul de sănătate cu cip electronic… Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima . De aceea este aşa de rece şi indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel şi indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sârguinţă, astfel încât să desfiinţeze modelele şi elitele unui popor şi să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ. Se mai trezeşte câte unul din somnolenţa asta şi, supărat, caută să facă o mică revoluţie. Dar revoluţia asta ţine numai până la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni şi de acolo se împrăştie, nu mai rămâne nimic din revolta lui; rămâne el singur revoluţionar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine. Mă uitam că foarte puţini medici
asistăm la o pasivitate generală şi la o paralizie a voinţei poporului român, încât aproape nu mai este nicio reacţie, nici atitudine faţă de toate aceste bombardamente anticreştine. Cum se explică acest fapt? Asta şi pentru că sărmanul popor nu mai ştie ce să creadă, nu mai are încredere în niciun lider politic, în niciun formator de opinie, nici în Presă sau televiziune
naturiste, pe motiv ca au efecte adverse
de toxică, initium, în culturile de cartof, ceapă, roşii şi alte legume, fără niciun fel de testare. Este o măsură de distrugere a omului cum mai spuneam. Iar românul nostru nu deschide gura, acceptă încă şi ca pe ceva bun, aşa în inconştienţa şi prostia lui. El mănâncă tot ce i se oferă pe piaţă. Dacă ar pune otravă la pliculeţe şi pe aceea ar manca-o. Îmi amintesc în ’44 când au venit ruşii cu porumbul ăsta furajer, aparent mai frumos şi cu nişte grăunţe mai mari. Şi ţăranul nostru a aruncat porumbul moldovenesc, care era dulce şi mult mai sănătos. Şi a venit porumbul acesta furajer rusesc şi a înlocuit tot porumbul nostru, fără să grăiască unul ceva. Ţăranul nostru se uita şi se minuna: A, păi uite, măi, ăsta e porumb adevărat! Dar nu este o problemă asta aşa de mare dacă nu mai găsim plante medicinale în farmacii, că şi aşa numai sănătoase şi medicinale nu erau – că românul nostru ştie să culeagă şi singur de pe la ţară, de pe câmp, muşeţel, pătlagină şi usturoi. E bine să ne învăţăm să nu mai primim otrăvurile lor din medicamente, ci să căutăm să ne tratăm noi singuri, prin ierburile şi rădăcinile pe care le-a lăsat Dumnezeu. Pentru că nu am voie să mă sinucid, bineştiind că multe din medicamentele şi alimentele lor sunt pline de otravă. În cele din urmă vă urăm şi noi Mulţi ani sănătoşi şi de acum înainte, odată cu împlinirea vârstei de 92 de ani şi dacă ne puteţi spune cum simţiţi acest an al sfinţiei voastre faţă de ceilalţi? Ei, maică, anii grei pentru mine au trecut. Anii bătrâneţii care mi s-au adăugat, au însemnat durerile şi necazurile acestui popor. Dacă tu nu te gândeşti doar pentru tine, atunci ajungi să te confunzi cu nevoile şi greutăţile aproapelui. Aşa că eu chiar dacă sunt la 92 de ani, trăiesc totodată vârsta celui de lângă mine, fie că sunt 25 de ani, fie că sunt 45 de ani. Şi anii pentru mine nu mai sunt ani… Noi dirijăm timpul în raport cu nevoinţa noastră faţă de Dumnezeu. Sfârşitul lumii este sfârşitul nostru, pentru că păcatele noastre cheamă mai degrabă mânia lui Dumnezeu. Şi cu cât te nevoieşti mai mult pentru celălalt, cu atât eşti mai tânărşi nu există o testare a plantei la nivelul populaţiei, dar în schimb ei introduc o substanţă extrem realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere moşiile, averile. Bine, dar salariile medicilor acum sunt foarte mici… Ei, medicul acum e ca şi popa. Are el salariul mic, dar are şi salariul mare, pe care îl ia din buzunarele necăjitului, şi se îmbogăţeşte fără să aibă el salariul mare. Medicul nostru de azi nu mai are spiritul sacrificiului. Acum, pentru că au salariile mici, dau bir cu fugiţii în străinătate, unde să câştige mai mult, dar până la urmă şi statele occidentale vor ajunge la starea în care ne aflăm noi, nu va mai dura mult nici la ei, pentru că are grijă socialismul european de realizarea acestui plan. Sistemul a lucrat ca pe ţăran să îl tâmpească, iar pe intelectual să îl compromită. Păi capacitatea ruşilor de inteligenţă este foarte redusă, datorită alcoolului cu care au fost „hrăniţi” de către comunişti. Că dacă îi întrebai unde e Berlinul, îţi spuneau: „aici, după deal”. Copiii de beţivi ajung, sărmanii, majoritatea nişte analfabeţi, reduşi mintal. Medicul a şi fost un factor prin care Sistemul şi-a realizat şi își realizează în continuare lucrarea satanică de decimare a populației prin vaccinuri şi alte otrăvuri chimicale. Această calitate de toleranţă a avut-o românul dintotdeauna sau e recent dobândită? Măi, nici vorbă, nu era românul nostru aşa. Păi Ştefan cel Mare a avut luptători din aceștia? Toleranţa a pătruns prin secolul 18 când a început omul să se degradeze moral, prin influenţa masonilor care au pus ochii pe frumuseţea aceasta a ţării noastre şi care au făcut orice au putut să ne dezmoştenească de bogăția Ortodoxiei. Bunătatea ţăranului a dat greş aici, pentru că nu şi-au dat seama ce înseamnă să vină un străin în ţara ta. Iar tinerii care au încercat să orienteze poporul în perioada asta ’22 – ’44 , să îl pună pe un drum bun, au fost denigraţi, ucişi de marea familie masonică carolingiană (Carol al II-lea). Atât răsăritenii cât şi occidentalii au fost nişte persecutori puternici ai ideii româneşti, ai neamului nostru. Şi azi când aud occidentalii de poporul român, e ca şi cum auzi de un călugăr din Petru Vodă. Se duce un călugăr din Petru Vodă undeva şi îl întreabă de unde este – „Aaaa… de la Petru Vodă”? Îţi întoarce spatele şi pleacă. Poporul este bine prelucrat mai întâi în şcoală, apoi în armată, şedinţe şi conferinţe prin care îţi aplicau o educaţie de aşa manieră încât nu puteai să mai vezi altfel decât ca un membru de partid. Nu crezi în nimic decât în ce îţi spune Partidul. Partidul gândea, Partidul conducea, Partidul era totul în viaţa poporului român. Acum intelectualii noştri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în staţiuni, în străinătate… şi nu mai au ei timp să ia atitudini de apărarea a neamului şi astfel ajung şi ţăranul şi intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma cărora ei trăiesc. Dar cum poate totuşi un intelectual, care vrea să își depăşească condiţia asta mizeră, să iasă din ea? Nu poate ieşi decât dacă are o elită intelectuală conducătoare, dar cu aşa paraziţi de conducători paraziți ies şi subalternii, medici sau primari, sau învăţători. Mai ales că nu e uşor să conduci poporul român, pentru că el are o rădăcină ortodoxă şi o sensibilitate aparte; tipicul masoneriei nu se aplică la poporul român cu o cultură şi spiritualitate atât de complexe şi bogate. Ca şi altădată, omul e cumpărat, condus de simţul de slugărnicie. Faţă de alte popoare românul nostru are o figură de amărât, chircit; unde îl vezi – stă cu pălăria în mâna şi cu capul de supus se închină la d-l secretar, la d-l primar, cu plecăciune până la pământ. Dar această slugărnicie s-a imprimat şi în viaţa bisericească. Păi grecul stă cu mâinile la spate şi aşa se uită şi la preşedinte şi la mitropolit, nu se pleacă chiar ca o slugă. A fi slugarnic nu înseamnă că respecţi Biserica. Respecţi Biserica dar cu demnitate, nu înseamnă să devii o râmă să lingi toate cizmele. Când am mers cu câţiva români în Sfântul Munte să ne închinăm la icoane, păi făceam metanii mari la fiecare icoană, cu trei închinăciuni în mijlocul bisericii, apoi sărutam mâna la stareţ, aşa cum se face la noi – se uitau foarte miraţi grecii la noi. Ei se închinau mai degajaţi şi nici vorbă să se ducă la stareţ, să se întoarcă înapoi. Noi suntem aici sub influenţa asta slavonească ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu „smerenia”. Această aşa-zisă smerenie a luat naştere în urma terorii. Pe noi ne caracterizează acum frica şi ateismul. Românul nostru ştie să mai facă doar bancuri. Îmi povestea un cetăţean aici un banc ce circulă prin popor. Cică: „Un anume preşedinte merge să consulte o vrăjitoare. Vrăjitoarea închide ochii şi îi spune: - Vă văd trecând pe un bulevard foarte mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.
- Preşedintele zâmbeşte şi o întreabă: - Deci mulţimea este fericită? - Da, ca niciodată! - Şi oamenii aleargă după …maşină? - Da, aleargă în jurul mașinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte dificil să facă loc mașinii. - Sunt şi oameni care poartă drapele? - Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun. - Chiar aşa? Şi oamenii strigă, cântă? - Da, oamenii strigă fraze de speranță: Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine! Poporul este în sărbătoare. - Şi eu, eu cum reacționez la toate astea?
- Nu pot sa vad! Coşciugul este închis”. Ei, cam aşa se amăgeşte bietul român, cu un banc, cu o glumă, dar să facă el ceva concret, o faptă eroică – nu. Şi cei în care mai zvâcneşte încă o viţă de român, o viţă nobilă, cum pot depăşi această frică şi să îi poată mobiliza şi pe ceilalţi? Nu se poate mobiliza acum nimic, pentru că nu ai ajuns nici măcar până acasă şi ei te-au şi depistat ce lucrezi şi ce vrei să faci tu. Ce era securitatea altădată şi ce este acum, vă daţi seama cu mult mai avansată. Nu are cine să se opună acum partidului, atâta vreme cât copiii celor ce ar avea un cuvânt de spus sunt în Germania, în Franţa, studiază, burse, toate pe seama poporului român… Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el? Nu îl primim deloc. Nu semnaţi pentru el, ci îl trimiteţi prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă. Dar de ce credeţi, părinte, că persecuţia asta electronică este mai antihristică decât celelalte persecuţii păgâne, în care te obligau să te închini şi la idoli? Pentru că şi viclenia vrăjmaşului e mai mare conform cu vremurile în care trăim. El are mii de ani de experienţă şi e normal să îşi desăvârşească metodele de ispitire a lumii. Toate fenomenele care se aplică în istoria omenirii sunt în raport cu gradul de civilizaţie al omului. Observaţi acum la ce nivel de cunoaştere a ajuns ştiinţa, după cum s-a dezvoltat tehnica. Cu cât e mai performantă tehnica oamenilor, cu atât şi persecuţia este mai ascuţită şi mai subtilă. Şi pe oamenii aştia îi vad ca pe nişte slugi ale satanei şi eu aşa şi cred – cei care folosesc tehnica asta în rău, în defavoarea omului, sunt nişte înaintemergători ai lui antihrist. Nu vedeţi cum au ştiut să protesteze grecii în jur de 15 mii de oameni împotriva actelor cu cip, şi numai pentru faptul că ulterior, oricând ei pot adăuga la acele informaţii din cip şi cifra 666? Măi, eu am visat acum într-o noapte, după ce am venit de la Sfânta Liturghie, la o jumătate de oră după ce adormisem, şi am avut trei vise la rând chinuitoare cum erau pecetluiţi oamenii de către slujitorii lui antihrist. Îi adunau de pe stradă şi într-un laborator al lor îi pecetluiau forţat cu un cip electronic de mărimea unui sâmbure de prună. Bineînţeles că nu trebuie să dăm crezare viselor. Dar vedeam un lucru foarte interesant – cei care erau câte doi sau mai mulţi la un loc reuşeau să scape să rămână nepecetluiţi, dar cei care erau singuri, erau uşor răpiţi şi pecetluiţi. Şi spun aceasta, nu că sunt eu vizionar – nici vorbă! – cred însă că dacă vom crea o unitate duhovnicească şi ne vom opune împreună, Domnul îşi va face milă cu noi. Pentru că singuri nu vom rezista şi de aceea ei şi urmăresc să ne dezbine unul de altul. Dragostea şi rugăciunea vor avea multă putere şi tehnica lor va deveni neputincioasă, după cum spune şi Domnul în Evanghelie: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”(Mt. 18:20). Ei folosesc acum şi mijloace hipnotice. Nu vedeţi cum tehnica asta îl face pe om să nu mai poată dormi, să nu mai poată judeca, să obosească foarte repede? Această tehnică asupra psihicului uman are efect mai puternic decât alcoolul, e un drog periculos.
Consideraţi că pecetluirea este aproape? Pecetluirea nu este chiar aproape, dar nici prea departe. Oamenii trăiesc acum într-un confort şi ateism, încât beau, mănâncă şi nu îi mai interesează de îi judecă Dumnezeu sau nu. Ei fac glume şi se amuză – ei, astea sunt poveşti popeşti. Dar nu este aşa. Tot ce s-a scris în Scriptură trebuie să se împlinească negreşit şi sunt evidente toate aceste fenomene premergătoare. Lumea a ajuns la culmea desfrâului şi imoralităţii, încât homosexualii şi criminalii au ajuns modelele societăţii. Eu văd că şi mentalitatea copilului este foarte mult schimbată, pentru că mamele îşi lasă copiii să petreacă foarte mult timp la calculator şi la televizor, care îi transformă pe bieţii copii în nişte monştri. Îmi povestea o mamă aici că băieţelul ei de patru ani, după ce a venit de afară de la joacă, îi spune mamei: Păi, mămică, eu am să iau pe Anişoara. Păi unde auzeai aşa ceva pe vremea mea? Nu se pomenea aşa ceva. Structura sufletească şi organică a copilului nu este pentru această tehnică satanică, că îl distrugi pe el la anii ăştia. Nu vedeţi chipul unui copil curat, sănătos, cu o educaţie creştină – cât de frumos arată şi ce judecată are? Dar ia-l dintr-o familie de desfrânaţi, de răutăcioşi – parcă şi copilul arată ca un monstru. Viaţa tehnică naşte monştri. Părinte, dar celor care vor fi pecetluiţi forţat li se socoteşte lepădare? Foarte puţini vor scăpa nepecetluiţi, dar dacă vom fi pecetluiţi cu forţa nu noi vom răspunde, ci ei. Important e să nu cedezi şi să ştii să mori martir. Asta este important. Şi cum înveţi să mori martir? Nu te supui la niciun soi de încercare. Dar aici are un rol şi partea spirituală. Cu cât eşti mai pregătit duhovniceşte, şi raţiunea îţi va fi mai puţin atinsă sau degradată, şi vei avea şi puterea de mărturisire. Toată viaţa creştinului trebuie să fie o pregătire pentru a şti să moară martir. Dacă vă uitaţi la copii veţi vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea lui Dumnezeu. Întrebam aici un copil mic: ce vrei să te faci tu când vei fi mare? Şi el îmi răspunde: Sfânt vreau să mă fac! Copilul are sădit în el această forţă de a-şi desăvârşi sufletul. De la copii trebuie să învăţăm foarte mult cum să fim, „căci ca unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. „Până nu veţi fi ca aceştia nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – adică cu sufletul curat, cu curaj şi naturaleţe. Copilul este aşa de nevinovat că pentru el totul este sfânt. Cum vă explicaţi faptul că noi, pe măsură ce avansăm în cunoaştere, ne îndepărtăm de Dumnezeu, când de fapt cunoaşterea ar trebui să ne apropie? Asta e valabil pentru cei slabi, care mai mult se afundă în cunoaştere, pentru că nu au smerenie, cercetează cu mândrie. Trebuie să ne temem pururi să nu ne părăsească Dumnezeu şi să nu cădem în mrejele vrăjmaşului. Fără această frică sfântă de Dumnezeu cădem în înşelările minţii noastre. Să ne îngrijim să nu slăbească puterea noastră sufletească şi să nu cădem pradă răului. Părinte, sunt unele persoane care se îndoiesc de această realitate a cipului, şi consideră că dacă cipul ar fi cu adevărat o problemă aşa gravă de mântuire, Dumnezeu ar lucra prin sfinţii săi şi ar vesti oamenilor exact ce să facă, cu argumente clare şi fără îndoială, că nu lasă Dumnezeu Biserica Lui fără povăţuire.
Eu consider că acesta însuşi e un semn că sfârşitul este aproape, prin faptul că nu mai avem proroci şi apărători sfinţi ai adevărului ortodox. Este o lipsă de povăţuitori, predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut. Nu, acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul, nu după cum îi spune Duhul. Mai are el habar de Duhul? Păi cum să mai lucreze aşa Dumnezeu, prin astfel de capi stricaţi? Ei dansează şi cu musulmanii şi cu ereticii şi vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei. Dar bietul om cade pradă tuturor minciunilor. Cum vedeţi această măsură a Uniunii Europene, şi implicit a Guvernului, prin care ni se scot din farmacii plantele şi medicamentele au protestat împotriva regimului inuman sanitar prin care Ministerul Sănătăţii desfiinţează sute de spitale, introducând în schimb cardul de sănătate cu cip electronic… Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima . De aceea este aşa de rece şi indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel şi indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sârguinţă, astfel încât să desfiinţeze modelele şi elitele unui popor şi să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ. Se mai trezeşte câte unul din somnolenţa asta şi, supărat, caută să facă o mică revoluţie. Dar revoluţia asta ţine numai până la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni şi de acolo se împrăştie, nu mai rămâne nimic din revolta lui; rămâne el singur revoluţionar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine. Mă uitam că foarte puţini medici
miercuri, 16 februarie 2011
DE RETINUT !!!
CARE- I CALEA DREAPTA?
doc. fff iportant, atentie marita
Atentie pentru toti accea care gandesc si traiesc romaneste.
Acest material mi se pare deosebit de bine argument. Cred ca ar trebui sa ne aplecam mai
Mult asupra lui si sa-l avem in atentie, in arhiva personala.
Ce nu s-a putut in 1945, se poate acum!La începutul lunii decembrie 1989, preşedintele României socialiste, Nicolae
Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre
Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi discuţiile din URSS. Raportul vorbeşte despre “un nou echilibru pe continentul european”,respectiv “redefinirea sferelor de influenţă”. Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de nformaţiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operaţiunea “Malta” au mai adus şi o hartă.Coincidente, ei ?Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui şef de Mare Stat >Major al Armatei Române şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti,din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului,care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot încearcă să destabilizeze România şi să enclavizeze sudul Olteniei.Adică să constituie o veritabilă “Republică a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că “se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre ecuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi în fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, în timp, e posibil să devină un pericol". ( Gen. Chelaru incerca sa demaste clica care a pus tapanire prin proxy peste Romania,cu ajutorul bandelor infractionale civile gen "zona" si "garda" – veti afla lucruri putin cunoscute in ambele articole )A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? În 1992,William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei,care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică înţelegerea de la Malta . Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprindde Spania; Italia se divide în zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide în Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe în două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş sedesprind de România şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine României; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă "Dniester" în cadrul Ucrainei.Publicaţia franceză “L’evenement de Jeudi” arată harta mai sus
Ce spune harta şi ce s-a întîmplat
- În 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani. menţionată, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie “Ţigani”. Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.. Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrînul continent, din 1990 pînă astăzi: - În 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic. - Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. În 1991 începe războiul dintre sîrbi şi croaţi,iar în 1992 cel dintre sîrbi şi bosniaci.- În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.-În februarie 2008 Kosovo îşi declara independenţa faţă de Serbia, cu
- În noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania în următoarea perioadă. Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupraindependenţei Scoţiei înainte de alegerile regionale din 2011.- În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins
- În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a
Chelaru: ” Oltenia urma să se desprindă de România în decembri >stăpînită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă”. Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă între clanurile mafiote din Bănie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cînd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul oraşului, lîngă Tribunalul Judeţean, în plină zi.e 2000″Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam>informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de>comunităţi compacte de tigani, cu implicarea unor structuri de tip
Oltenia urma să se desprindă oficial de România în decembrie 2000, iar mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea decla aţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cîte ştiu, nu s-a renunţat încă la acest plan. În România s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră în categoria>erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decît cu sînge”. Generalul Mircea Chelaru, născut în 1949, este doctor în ştiinţe militare şi a >absolvit – pe lîngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România – Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate "George C. Marshall" din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 esteGeneral cu 4 stele, în rezervă De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?Din informaţiile pe care le deţinem, pionul român care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautică de la Baloteşti. Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informaţiile de la>Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti în 1995.Nu a>fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizatăChiar persoana care era implicată în acţiunea românească de spionaj de la Malta". O>aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. În accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată în 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti – Bruxelles.Desigur, este greu de crezut că în România am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scriapresa în 20 mai 2008: "Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România,accidentul
de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii încearcă
să afle cum au dispărut documentele, înainte ca procurorii să se pronunţe asupracauzelor care au dus la catastrofa aviatică”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigaţiei.
De ce ne urăsc fiii celor care au bolşevizat România?Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie… România a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, însă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate în care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este în prăbuşire.Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărutvoci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şidenaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite
timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-I prezintepe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, maiastăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacuriledin ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gînditetocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţistîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale>strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şiindependentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru careşi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă
benefică şică trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim,ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitoriiale neamului românesc.A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura,sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cineor mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină. Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc. În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea,României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A seconstata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinoaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şiau fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare. Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînciBătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurilenoastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născutLeonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut DenysPatapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei încomun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile undesovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964,şi-au
săvîrşite
Moscovei şi românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel
români şi>misiunea de a continua să-i duşmăneascăpuţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de .Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracternaţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi oparte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult deMoscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şiinstituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor curomânii
obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care eidupă 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilorşi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 deani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sauAndrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţiloristorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de>autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc. permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici,cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare?De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns"inchizitorul" comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şicelelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor,deşi acestea oripilează tot mai multă lume. Sînt, desigur, intrebări retorice pentru că şi individul numit Băsescu Traian, prin tot ceea ce face, se poziţionează împotriva intereselor poporului român. În aceste condiţii ar trebui să-iîntrebăm pe cei care l-au votat pe acest individ dacă nu cumva prestaţia luiîncepe să-i dezamăgească, dacă nu cumva încearcă un sentiment deculpabilitate
DE PE NET !!!!!!faţă de răul ce s-a abătut asupra ţării.
doc. fff iportant, atentie marita
Atentie pentru toti accea care gandesc si traiesc romaneste.
Acest material mi se pare deosebit de bine argument. Cred ca ar trebui sa ne aplecam mai
Mult asupra lui si sa-l avem in atentie, in arhiva personala.
Ce nu s-a putut in 1945, se poate acum!La începutul lunii decembrie 1989, preşedintele României socialiste, Nicolae
Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre
Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi discuţiile din URSS. Raportul vorbeşte despre “un nou echilibru pe continentul european”,respectiv “redefinirea sferelor de influenţă”. Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de nformaţiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operaţiunea “Malta” au mai adus şi o hartă.Coincidente, ei ?Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui şef de Mare Stat >Major al Armatei Române şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti,din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului,care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot încearcă să destabilizeze România şi să enclavizeze sudul Olteniei.Adică să constituie o veritabilă “Republică a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că “se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre ecuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi în fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, în timp, e posibil să devină un pericol". ( Gen. Chelaru incerca sa demaste clica care a pus tapanire prin proxy peste Romania,cu ajutorul bandelor infractionale civile gen "zona" si "garda" – veti afla lucruri putin cunoscute in ambele articole )A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? În 1992,William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei,care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică înţelegerea de la Malta . Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprindde Spania; Italia se divide în zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide în Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe în două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş sedesprind de România şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine României; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă "Dniester" în cadrul Ucrainei.Publicaţia franceză “L’evenement de Jeudi” arată harta mai sus
Ce spune harta şi ce s-a întîmplat
- În 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani. menţionată, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie “Ţigani”. Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.. Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrînul continent, din 1990 pînă astăzi: - În 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic. - Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. În 1991 începe războiul dintre sîrbi şi croaţi,iar în 1992 cel dintre sîrbi şi bosniaci.- În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.-În februarie 2008 Kosovo îşi declara independenţa faţă de Serbia, cu
- În noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania în următoarea perioadă. Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupraindependenţei Scoţiei înainte de alegerile regionale din 2011.- În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins
- În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a
- “Eliberarea” bretonilor, consideraţi urmaşi ai celţilor veniţi din
Chelaru: ” Oltenia urma să se desprindă de România în decembri >stăpînită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă”. Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă între clanurile mafiote din Bănie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cînd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul oraşului, lîngă Tribunalul Judeţean, în plină zi.e 2000″Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam>informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de>comunităţi compacte de tigani, cu implicarea unor structuri de tip
Oltenia urma să se desprindă oficial de România în decembrie 2000, iar mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea decla aţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cîte ştiu, nu s-a renunţat încă la acest plan. În România s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră în categoria>erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decît cu sînge”. Generalul Mircea Chelaru, născut în 1949, este doctor în ştiinţe militare şi a >absolvit – pe lîngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România – Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate "George C. Marshall" din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 esteGeneral cu 4 stele, în rezervă De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?Din informaţiile pe care le deţinem, pionul român care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautică de la Baloteşti. Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informaţiile de la>Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti în 1995.Nu a>fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizatăChiar persoana care era implicată în acţiunea românească de spionaj de la Malta". O>aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. În accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată în 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti – Bruxelles.Desigur, este greu de crezut că în România am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scriapresa în 20 mai 2008: "Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România,accidentul
de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii încearcă
să afle cum au dispărut documentele, înainte ca procurorii să se pronunţe asupracauzelor care au dus la catastrofa aviatică”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigaţiei.
De ce ne urăsc fiii celor care au bolşevizat România?Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie… România a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, însă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate în care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este în prăbuşire.Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărutvoci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şidenaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite
timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-I prezintepe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, maiastăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacuriledin ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gînditetocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţistîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale>strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şiindependentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru careşi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă
benefică şică trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim,ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitoriiale neamului românesc.A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura,sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cineor mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină. Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc. În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea,României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A seconstata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinoaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şiau fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare. Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînciBătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurilenoastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născutLeonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut DenysPatapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei încomun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile undesovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964,şi-au
săvîrşite
Moscovei şi românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel
români şi>misiunea de a continua să-i duşmăneascăpuţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de .Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracternaţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi oparte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult deMoscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şiinstituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor curomânii
obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care eidupă 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilorşi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 deani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sauAndrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţiloristorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de>autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc. permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici,cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare?De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns"inchizitorul" comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şicelelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor,deşi acestea oripilează tot mai multă lume. Sînt, desigur, intrebări retorice pentru că şi individul numit Băsescu Traian, prin tot ceea ce face, se poziţionează împotriva intereselor poporului român. În aceste condiţii ar trebui să-iîntrebăm pe cei care l-au votat pe acest individ dacă nu cumva prestaţia luiîncepe să-i dezamăgească, dacă nu cumva încearcă un sentiment deculpabilitate
DE PE NET !!!!!!faţă de răul ce s-a abătut asupra ţării.
duminică, 30 ianuarie 2011
joi, 27 ianuarie 2011
primul computer
Primul computer programabil a fost inventat de Konrad Zuse, un inginer german. Acesta a introdus aparatul Z3, care lucra la o frecvenţă de 5,33 Hz, în anul 1936. Şase ani mai târziu, John Atanasoff, lector la IOWA State University, a introdus primul computer digital.
ENIAC, computerul de 30 de tone
În anul 1946, John Presper Eckert şi John W. Mauchly au creat ENIAC (Electronic Numerical Integrator And Computer). ENIAC avea 17.468 de tuburi electronice, 7.200 diode cu cristal, 1.500 relee, 70.000 de rezistoare, 10.000 de condensatoare și aproximativ 5 milioane de conexiuni lipite manual. ENIAC cântărea 30 tone şi a fost proiectat și construit pentru armata americană. După ENIAC au urmat EDVAC (the Electronic Discrete Variable Computer) şi Univac (UNIVersal Automatic Computer I). Odată cu inventarea tranzistorului la începutul anilor ‘50 se poate vorbi despre începutul miniaturizării computerelor. International Business Machines (IBM) a lansat în anul 1953 modelul 701 EDPM, primul computer destinat uzului general. Doar 19 astfel de computere au fost create şi puteau fi închiriate cu 15.000 de dolari pe lună. Primul model a fost montat la sediul central al IBM din New York. Restul modelelor au ajuns la companii aeriene, la agenţii guvernamentale, laboratoare de cercerare şi la Institutul meteorologic american. Primul limbaj de programare
La numai un an de la introducerea modelului 701 apare şi primul limbaj de programare FORTRAN, inventat de John Backus, angajat al IBM. După zece ani de la crearea FORTRAN, în anul 1964, Tom Kurtz şi John Kemeny dau startul programării intuitive introducând limbajul de programare BASIC (Beginners All Purpose Symbolic Instruction Language). Un alt moment important al anilor ‘60 a fost inventarea mouse-ului. Primul mouse a fost creat de Douglas Engelbart, cercetător la Institutul Stanford. Acesta a introdus primul prototip în anul 1963 şi l-a botezat mouse (şoarece) deoarece cablu ataşat de dispozitiv semăna cu coada unui şoarece. Mai important decât inventarea mouse-ului a fost crearea în anul 1969 a ARPANET, o reţea de calculatoare descentralizată - Internetul de astăzi. În anii ’70 sunt lansate: primul cip RAM, primul floppy disc, primul microprocesor- Intel 8080- şi se pune în vânzare computerul Altair. Bill Gates şi Paul Allen au dezvoltat o versiune de BASIC pentru Altair punându-se astfel bazele companiei Microsoft.
Primul PC (Personal Computer)
Primul PC a fost Sphere 1, creat în anul 1975 de Michael D. Wise. La început calculatorul era vândut sub formă de kit, de abia mai târziu acesta fiind livrat gata montat. Sphere 1 includea, pe lângă unitate, o tastatură şi un monitor. Calculatoarele deja montate au facut că numărul cumpărătorilor să crească. Unul dintre cele mai populare PC-uri a fost Commodore 64, care s-a vândut în 17 milioane de unităţi. La începutul anilor ‘80 IBM a lansat modelul 5150 care venea cu floppy disk încorporat şi rula sistemul de operare MS-DOS. Acesta avea un preţ de 1.565 de dolari. De la MS-DOS, la Windows 8
MS-DOS a constituit punctul de plecare pentru viitoarele sisteme de operare (Windows) Microsoft, compania americană numărul unu, în prezent, în producţia de software. Prima versiune Windows 1.0 rula peste mediul MS DOS, includea editorul de texte Notepad, programul Paint şi avea nevoie de 256 de KB de memorie. Sistemul putea fi rulat, fie de pe un hard disc, fie de pe două floppy discuri simultan. Preţul de lansare al platformei a fost de 99 de dolari.
Au urmat în anul 1987, Windows 2.0, în 1990, Windows 3.0 şi Windows 3.1 în anul 1992. Microsoft a vândut 10 milioane de copii ale sistemului Windows 3.0. Bill Gates a dat lovitura însă cu Windows 95. Lansat în luna august a anului 1995, Windows 95 a cucerit rapid piaţa de PC-uri, peste 80% din calculatoarele din lumea întreaga rulau acest sistem de operare la sfârşitul anului 1997. Cerinţele minime pentru Windows 95 erau: un procesor 80386 DX, 4 MB RAM şi 120 MB spaţiu pe disc. După Windows 95 au urmat versiunile Windows 98, Windows 2000, Windows Millenium (2000), Windows XP (2001), mai puţin reuşitul Windows Vista în 2006 şi Windows 7 în 2009. Acesta ultimă versiune s-a vândut până în prezent în peste 240 de milioane de copii, fiind cel mai rapid vândut sistem de operare, conform companiei americane. Următoarea versiune, Windows 8, va fi lansată în anul 2012. Calculatoarele personale de la noi
În ţara noastră, cele mai cunoscute calculatoare personale au fost aşa-numitele HC-uri. Introduse în anul 1985, acestea au rezistat pe piaţă până în anul 1994. Primul model, HC 85, avea un procesor funcţiona cu sistemul BASIC cu bandă magnetică, neavând floppy-disc, apoi au apărut versiunile HC-88, HC-90. În 1993, ICE Felix -Fabrica de calculatoare din Pipera- a trecut la producţia lui HC-2000, cel mai bun din seria HC, care avea un floppy-disk încorporat. Un HC-85 costa aproximativ 15.000 lei, ceea ce, la cursul de atunci al dolarului, echivala cu aproximativ 700 de dolari. Un HC 2000 costa în anul 1992, 5.500 lei.
Viitorul este reprezentat de computerele cuantice
Calculatoarele personale au înregistrat vânzări în creştere în fiecare an de la lansarea lor. Dacă în anul 1977 se vindeau 48.000 de unităţi pe an, în 2001 au fost livrate 125 de milioane de PC-uri. Anul trecut s-au vândut pe plan mondial 350 de milioane de PC-uri, creştere de 14% faţă de 2009. Dar, ce ne rezervă viitorul? Potrivit oamenilor de ştiinţă, în viitor PC-urile vor fi înlocuite de computere cuantice care utilizează biţi cuantici (qubiţi), faţă de biţii convenţionali. Cercetătorii de la Universitatea New South Wales din Sydney precum şi cei de la Universitatea din Michigan au anunţat primul pas către realizarea primului calculator cuantic şi anume realizarea cipului scalabil cuantic. Imaginaţi-vă un calculator care poate căuta şi extrage o informaţie dintr-o reţea globală de zeci de mii de terminale în doar câteva secunde. Folosindu-se de aceeaşi tehnologie de fabricare a semiconductorilor implicată în obţinerea cipurilor clasice, cercetătorii au reuşit să izoleze un singur atom într-un cip şi să îl controleze folosind semnale electrice. Cipul este de mărimea unui timbru şi dispune de electrozi conectaţi la surse cu voltaje diferite. Aceste voltaje sunt folosite pentru controla ionul, mişcându-l în diferite moduri. Calculatoarele cuantice sunt promiţătoare, pentru ca pot rezolva sarcinile mult mai rapid decât orice echipament clasic şi asta mulţumită mecanicii cuantice. preluare media
ENIAC, computerul de 30 de tone
În anul 1946, John Presper Eckert şi John W. Mauchly au creat ENIAC (Electronic Numerical Integrator And Computer). ENIAC avea 17.468 de tuburi electronice, 7.200 diode cu cristal, 1.500 relee, 70.000 de rezistoare, 10.000 de condensatoare și aproximativ 5 milioane de conexiuni lipite manual. ENIAC cântărea 30 tone şi a fost proiectat și construit pentru armata americană. După ENIAC au urmat EDVAC (the Electronic Discrete Variable Computer) şi Univac (UNIVersal Automatic Computer I). Odată cu inventarea tranzistorului la începutul anilor ‘50 se poate vorbi despre începutul miniaturizării computerelor. International Business Machines (IBM) a lansat în anul 1953 modelul 701 EDPM, primul computer destinat uzului general. Doar 19 astfel de computere au fost create şi puteau fi închiriate cu 15.000 de dolari pe lună. Primul model a fost montat la sediul central al IBM din New York. Restul modelelor au ajuns la companii aeriene, la agenţii guvernamentale, laboratoare de cercerare şi la Institutul meteorologic american. Primul limbaj de programare
La numai un an de la introducerea modelului 701 apare şi primul limbaj de programare FORTRAN, inventat de John Backus, angajat al IBM. După zece ani de la crearea FORTRAN, în anul 1964, Tom Kurtz şi John Kemeny dau startul programării intuitive introducând limbajul de programare BASIC (Beginners All Purpose Symbolic Instruction Language). Un alt moment important al anilor ‘60 a fost inventarea mouse-ului. Primul mouse a fost creat de Douglas Engelbart, cercetător la Institutul Stanford. Acesta a introdus primul prototip în anul 1963 şi l-a botezat mouse (şoarece) deoarece cablu ataşat de dispozitiv semăna cu coada unui şoarece. Mai important decât inventarea mouse-ului a fost crearea în anul 1969 a ARPANET, o reţea de calculatoare descentralizată - Internetul de astăzi. În anii ’70 sunt lansate: primul cip RAM, primul floppy disc, primul microprocesor- Intel 8080- şi se pune în vânzare computerul Altair. Bill Gates şi Paul Allen au dezvoltat o versiune de BASIC pentru Altair punându-se astfel bazele companiei Microsoft.
Primul PC (Personal Computer)
Primul PC a fost Sphere 1, creat în anul 1975 de Michael D. Wise. La început calculatorul era vândut sub formă de kit, de abia mai târziu acesta fiind livrat gata montat. Sphere 1 includea, pe lângă unitate, o tastatură şi un monitor. Calculatoarele deja montate au facut că numărul cumpărătorilor să crească. Unul dintre cele mai populare PC-uri a fost Commodore 64, care s-a vândut în 17 milioane de unităţi. La începutul anilor ‘80 IBM a lansat modelul 5150 care venea cu floppy disk încorporat şi rula sistemul de operare MS-DOS. Acesta avea un preţ de 1.565 de dolari. De la MS-DOS, la Windows 8
MS-DOS a constituit punctul de plecare pentru viitoarele sisteme de operare (Windows) Microsoft, compania americană numărul unu, în prezent, în producţia de software. Prima versiune Windows 1.0 rula peste mediul MS DOS, includea editorul de texte Notepad, programul Paint şi avea nevoie de 256 de KB de memorie. Sistemul putea fi rulat, fie de pe un hard disc, fie de pe două floppy discuri simultan. Preţul de lansare al platformei a fost de 99 de dolari.
Au urmat în anul 1987, Windows 2.0, în 1990, Windows 3.0 şi Windows 3.1 în anul 1992. Microsoft a vândut 10 milioane de copii ale sistemului Windows 3.0. Bill Gates a dat lovitura însă cu Windows 95. Lansat în luna august a anului 1995, Windows 95 a cucerit rapid piaţa de PC-uri, peste 80% din calculatoarele din lumea întreaga rulau acest sistem de operare la sfârşitul anului 1997. Cerinţele minime pentru Windows 95 erau: un procesor 80386 DX, 4 MB RAM şi 120 MB spaţiu pe disc. După Windows 95 au urmat versiunile Windows 98, Windows 2000, Windows Millenium (2000), Windows XP (2001), mai puţin reuşitul Windows Vista în 2006 şi Windows 7 în 2009. Acesta ultimă versiune s-a vândut până în prezent în peste 240 de milioane de copii, fiind cel mai rapid vândut sistem de operare, conform companiei americane. Următoarea versiune, Windows 8, va fi lansată în anul 2012. Calculatoarele personale de la noi
În ţara noastră, cele mai cunoscute calculatoare personale au fost aşa-numitele HC-uri. Introduse în anul 1985, acestea au rezistat pe piaţă până în anul 1994. Primul model, HC 85, avea un procesor funcţiona cu sistemul BASIC cu bandă magnetică, neavând floppy-disc, apoi au apărut versiunile HC-88, HC-90. În 1993, ICE Felix -Fabrica de calculatoare din Pipera- a trecut la producţia lui HC-2000, cel mai bun din seria HC, care avea un floppy-disk încorporat. Un HC-85 costa aproximativ 15.000 lei, ceea ce, la cursul de atunci al dolarului, echivala cu aproximativ 700 de dolari. Un HC 2000 costa în anul 1992, 5.500 lei.
Viitorul este reprezentat de computerele cuantice
Calculatoarele personale au înregistrat vânzări în creştere în fiecare an de la lansarea lor. Dacă în anul 1977 se vindeau 48.000 de unităţi pe an, în 2001 au fost livrate 125 de milioane de PC-uri. Anul trecut s-au vândut pe plan mondial 350 de milioane de PC-uri, creştere de 14% faţă de 2009. Dar, ce ne rezervă viitorul? Potrivit oamenilor de ştiinţă, în viitor PC-urile vor fi înlocuite de computere cuantice care utilizează biţi cuantici (qubiţi), faţă de biţii convenţionali. Cercetătorii de la Universitatea New South Wales din Sydney precum şi cei de la Universitatea din Michigan au anunţat primul pas către realizarea primului calculator cuantic şi anume realizarea cipului scalabil cuantic. Imaginaţi-vă un calculator care poate căuta şi extrage o informaţie dintr-o reţea globală de zeci de mii de terminale în doar câteva secunde. Folosindu-se de aceeaşi tehnologie de fabricare a semiconductorilor implicată în obţinerea cipurilor clasice, cercetătorii au reuşit să izoleze un singur atom într-un cip şi să îl controleze folosind semnale electrice. Cipul este de mărimea unui timbru şi dispune de electrozi conectaţi la surse cu voltaje diferite. Aceste voltaje sunt folosite pentru controla ionul, mişcându-l în diferite moduri. Calculatoarele cuantice sunt promiţătoare, pentru ca pot rezolva sarcinile mult mai rapid decât orice echipament clasic şi asta mulţumită mecanicii cuantice. preluare media
Abonați-vă la:
Postări (Atom)